
Viaţă obosită
martie 30, 2008
Viaţa asta e obosită, e obosită rău si mă oboseşte şi pe mine . Mă oboseşte să pierd timp, mă oboseşte că-mi fură timp şi mă oboseşte că e atât obosită.A obosit şi viaţa.Ce sec.Nu mai vreau la oraş, mă plictiseşte aglomeraţia.Te-ai uitat vreodată în jur în timp ce mergi la serviciu, în timp ce mesteci arogant o gumă , în timp ce mănânci 15 hamburgeri la Mc Donalds?Ai văzut cât de plictisiţi, cât de obosiţi,cât de frapaţi şi cât de monotoni putem fi noi oamenii?Să trăiesc îmi ia timp, să trăiesc în lumea asta îmi ia bani, dar să mor mi-ar lua o infinitate.E prea mult, mult prea mult. Mai merg o zi cu metroul , mai dau unui cerşetor un leu, mai văd o zi aceleaşi feţe, mai dau un şut unui gunoi să nu mă-mpiedic , să mă mai obosesc o zi şi înc-o zi. O viaţă obosită. Televizorul se aprinde, pasiunea se stinge. E o nouă zi, aceiaşi viaţă.E plin de bălţi. Îmi place să ies din casă să plec, să plec fără să spun cuiva unde mă duc, să mă întorc târziu şi ţie să nu-ţi pese.E extraordinar sentimentul.Nu te doare nimic, nu ştii nimic de nimeni, nimănui nu-i pasă de tine.Doar tu şi strada şi strada cu bucuriile şi tristetile ei.Copii la joacă , cartiere parcă distruse de oboseală, de timp, de indiferenţă si multe multe gunoaie. Şi tu poţi fi gunoi. Chiar şi eu sunt un gunoi. Soare acoperit de nori şi multe bălţi.A plouat puternic aseară. Câte doi tineri se plimba prin cartierul distrus. Nu e Tel Aviv, e Suceava.Nu e ghettou, e cartier muncitoresc ceauşist.Stau toţi cu mâinile în şolduri şi te privesc cu o durere urlătoare.Ceva zbiară. Îţi piere şi sentimentul extraordinar de libertate pe care l-ai avut. Te simţi prizonierul gropilor.Ce sec am devenit. Am uitat şi să vorbesc , am uitat să mai amuz lumea, am rămas fără idei.Mă uit la mine, mă ascult , mă citesc si nu mă înţeleg.Nici măcar eu nu mă înţeleg.Sunt sec ca o stafidă. Un copil mi-a cerut o ţigară.I-a dat-o lu’ ta’su şi ta’su m-a salutat în semn de respect. Un câine în trei picioare îmi linge tenişii chinezeşti.Lui nu ii mai dau ţigare.El e virgin de lumea vicioasă. Nu ii dau nimic că e cu gaşca.Ce viaţă obosită.
Postat in Minte bolnavă | Tagged cersetor, diverse, gropile din Romania, orasul Suceava, plimbare in parc, Tel Aviv, tenisi americani |
Suceava nu are metrou.
Suceava e obosită.
Noi suntem obosiţi.
cacat de burdujeni si de generatia post comunista … smecheri de doi lei ce cred ca fac legea … cum pula mea sa’ti fie frica sa mergi seara la ora 10 pe strada…ma bine le mai zici….pacat ca nu numai burdujeni e asa incet incet toata suceva devine un fel de ‘burdujeni’
Răducu iar are sclipiri :”> .
dupa articolul meu Obosit.
Greşit.
doar n’o fi invers
Nu e invers, dar eu ti-am citit articolul acu cateva ore.
)
N-ai decat sa ma dai in judecata:)).
Tu nu vezi ca tu vorbesti despre tine , ca esti obosit pe cand la mine e si orasul obosit si viata si cartierul.
De fapt oftica-te
Chiar ma bucur sa stiu ca te oftici degeaba;;)
burdujeniul e un leagan al civilizatziei moderne..multzi oameni valoroshi de pe acolo.[punct]
Cum ar fi?;;)
Nevasta lu’ Băselu?
aoleu, nene. n-am zis-o cu rautate. poti sa dai copy paste de pe blogul meu, ca asa e foarte important.
Stiu nene ca n-ai zis-o cu rautate, dar asa imi place mie sa dramatizez;;).
N-o sa dau copy paste la blogul tau ca asa te-ai simti prea important;;).
Intelegi? O sa fiu pur si simplu eu, baiatul care scrie prost.De ce sa fur articolele tale geniale;;).Mai bine scriu eu asa, prost cum scriu, dar scriu eu.
Pana una alta.. continua sa scrii genial. Poate ma razgandesc si dau Ctrl + C , Ctrl + V.
;;)
am gafat’o eu intr’o zi cand eram beat si am zis ca scriu genial
?
Pai n-ai zis tu. Zic eu ca scrii genial(nu ca as fi eu mare critic).
Nasol ca ai obiceiuri d-astea precum bautul;;)
Păi asta e că nu prea am fost beat niciodată şi eram acum mai confuz decât atunci când eşti beat, când o-i fi spus eu că scriu genial. Nu scrii prost, ce-i cu atâta modestie pe capul tău?
ma ovidiu sau androv cum te cheama
ai un id de mes ceva …. sau ne putem intalni o data la o bere sa vorbim ? fac cinste
raducu, id meu il gasesti la toata lumea
Inseamna ca esti cunoscut;;).
daaacum
planeta a obosit, sufletele sunt obosite… pai la ritmul paroxist in care ne zmucim fiecare strop de viata nici nu e de mirat… de unde timp de a admira un copac inflorit, de a mai citi o carte… noi alergam prin viata, si alergam atat de intens si de repede, ca nu apucam a ne mai bucura de ceva, facem tot pentru ca trebuie, trebuie pentru ca… da ce mai conteaza de ce, nu avem timp sa ne gandim de ce, continuam… si, viata nu iarta, ani trec si nu se mai intorc…
o ” tema de casa ” binevenita pentru noi toti, felicitari ,
respecte,
SIBILLA
Multumesc, multumesc. Ma bucur ca ti-a placut.
Noi, oamenii suntem intr-un maraton al vietii.Ce scurta e viata..
Si uite asa imi dau seama ca n-am citit o carte de 2 saptamani
Eu nu inteleg, chiar nu iti inteleg prostia. HAHAHAHAHA ce ma distrez ca te ”
” pe blogul meu.Sterge-o repede pana nu se face iar trafic ca nu te-am pus eu sa citesti blogul si nici opinia care nu valoreaza nimic in fata mea , nu conteaza.