Eu: Ovidiu cine e?
Ea: Un băiat drăguţ.
Eu:Atât?eu credeam că e mai mult.

Eu: Ovidiu cine e?
Ea: Un băiat drăguţ.
Eu:Atât?eu credeam că e mai mult.

Ce să mă mai fac? Dumnezeule .. Cum mă suport pe mine însumi?
Băieţii joacă ping-pong, pong-ping, telefonul îmi sună ring-rang, rang-ring şi ceasul bate tic-tac, tac-tic ca să bat eu tica-taca cu furculiţa în farfurie. Azi nu mi-e foame. Ce vreau şi ce nu vreau?
Muzica să-mi lingă sufletul, să sparg baloane la petrecere, să cânt cu bucurie la mulţi ani, să beau şampanie din cupă, să mă săruţi, să nu mă săruţi ca să mă enervez, eu să scriu azi prost şi incorect gramatical.
Şampania îi fericeşte pe întristaţi. Eu clovn, tu un balon. Eu sunt balonul cu pălăria cea mare şi colorată pe cap. Ce mă fericeşte cel mai mult pe mine? Descoper pe zi ce trece că îmbătrânesc, mă descopăr din ce în ce mai urât, imperfect, mult prea defect, stângaci. Ce lucru mai frumos decât să descopăr lucruri frumoase, frumuseţi, lucruri simple, lucruri mărunte. Ziua de azi e o cale către a pierde ziua de mâine. Niciodată nu câştig, mereu pierd.
Holografice raze ne îmbată cu gânduri. E piesa lui 96′. Noi credem că ne simtem bine. Şi fetele se simte bine. Ştiu eu.
Mă plimb aleator pe potecă, spre pădure să vânez cu ochii de pisică lilieci şi să ascult melodiosul buhuhuhu din copacul cu ochii de cristal.Ochi strălucitori. Sunt singur ca noaptea. Sunt doar eu şi noaptea. Dum dum, muzica mă cheamă înapoi. Sparg seminţe ţac ţac şi fluier ca un ciobănaş când îl aud pe Bob(y). Sunt ciobănaşul care s-a pierdut de turmă.Iar m-am îmbătat cu gânduri.
Devorez baloane divers colorate şi confeti. Îmi spăl ochii cu şampanie pentru copii. Dumnezeule..