Nelinişti

                       

             ” Ceilalţi lupi m-ar sfăşia dacă ar şti

            Că urletul meu e în realitate un plâns. ” Octavian Paler – Impostură

Frumos zicea nenea Paler.Voi lupilor m-aţi sfâşia? Mi-aţi rupe carnea de pe oase cu colţi de fiară şi mârâit parşiv fără regrete, mi-aţi lăsă oasele să putrezească sub soare şi aţi călca peste mine ca şi cum n-aş fi existat?Tu fiară parşivă, netrebnică fiinţă, ţi-ai  unge sufletul cu durerea mea? Nu mă mai doare. Regrete nu mai încap. Nu-mi zi că eşti prieten. Nu mă mai mişcă, nu mă mai înţeapă nici acul. De ce sunt atât de sensibil, slăbit? Tu vârcolac ce te hrăneşti cu seva răului, demon ce-mi suge sângele, musculos hrănit cu proteine şi testosteron, să piei când soarele răsare. Vrei un pahar de serotonină? Hai bea te rog. Poate o să te facă mai bine. Până şi oglinda are doua feţe. Cum poate un cristal atât de pur să redea un suflet prea hain, insidios mult ?

Dacă n-am prieteni prea mulţi, dacă nu prea mă înţeleg, atunci prietene poate câteva. Mereu fetele mi-au luat apărarea, cu băieţii mai greu. Noroc de frate-miu. Agramat? Mama nu e. Azi părul cui îl încâlcesc? Uneori mă întreb dacă mi-ar fi ruşine să-l mai strâng în braţe pe Mickey Mouse. Îmi amintesc cum noaptea, copil nătâng visam bomboane şi acadele. Ce faci când vezi un căţel plouat? Copil cu faţă de căţel nevinovat. Tu nu eşti căţel, căţeii sunt drăguţi. Cu Mickey Mouse în braţe. Era cât mine. Să-mi fie viaţa dulce sărut, copilăria ce-ţi e? Vorbesc acum din perspectiva frustratului. M-am îndrăgostit ca nebunul, legat la ochi într-un februarie.De ce îţi zic eu toate astea ? Legat la ochi, ca prima dată. Nebuneşte. Mai fusesem îndrăgostit dar eram prea mic ca să-mi dau seama că iubesc, pe atunci.Eu ce iubesc, acum? 8 iunie 2008. De ce iubesc? Eu n-am uitat. Nenea Twain zicea că el când era mai tânăr, putea să-şi amintească orice, indiferent dacă se întampla sau nu. Nenea spunea minciuni? De care, minciuni gogonate? Cine minte mai mult, femeia sau bărbatul?

     Femeile ce cer mereu? Fidelitate. Bărbaţii ce cer?

Toată lumea spune cu tărie pe buze că are o iubire a vieţii şi că o regretă. Dacă viaţa i-a oferit iubirea vieţii de ce vrea să o piardă ca apoi să regrete? Ovidiu, Ovidelu, Ovidică, Oviduţu, băiat, băieţel, frumuşel frustrat. Eu ce regret? Asta e filosofie de doi lei şi un ban. Nu pricep nimic. Poate că nu mă străduiesc destul. Lumea mea e plină de neni şi tanti. Nenea Stănescu zicea aşa: “Tristeţea mea aude nenăscuţii câini/pe nenăscuţii oameni cum îi latră”.Adică eu om, cu părere aproape perfectă despre mine să latru un câine ca să mă arăt imperfect? Altădată ziceam că iubesc când îmi iubeşti imperfecţiunile dar tind să cred că sunt perfect. Am început să iubesc a mă minţi. Serotonină sau minciună? Ce fac, deschid fabrică de minciuni ca să-mi livrez serotonină?