Nelinişti

                       

             ” Ceilalţi lupi m-ar sfăşia dacă ar şti

            Că urletul meu e în realitate un plâns. ” Octavian Paler – Impostură

Frumos zicea nenea Paler.Voi lupilor m-aţi sfâşia? Mi-aţi rupe carnea de pe oase cu colţi de fiară şi mârâit parşiv fără regrete, mi-aţi lăsă oasele să putrezească sub soare şi aţi călca peste mine ca şi cum n-aş fi existat?Tu fiară parşivă, netrebnică fiinţă, ţi-ai  unge sufletul cu durerea mea? Nu mă mai doare. Regrete nu mai încap. Nu-mi zi că eşti prieten. Nu mă mai mişcă, nu mă mai înţeapă nici acul. De ce sunt atât de sensibil, slăbit? Tu vârcolac ce te hrăneşti cu seva răului, demon ce-mi suge sângele, musculos hrănit cu proteine şi testosteron, să piei când soarele răsare. Vrei un pahar de serotonină? Hai bea te rog. Poate o să te facă mai bine. Până şi oglinda are doua feţe. Cum poate un cristal atât de pur să redea un suflet prea hain, insidios mult ?

Dacă n-am prieteni prea mulţi, dacă nu prea mă înţeleg, atunci prietene poate câteva. Mereu fetele mi-au luat apărarea, cu băieţii mai greu. Noroc de frate-miu. Agramat? Mama nu e. Azi părul cui îl încâlcesc? Uneori mă întreb dacă mi-ar fi ruşine să-l mai strâng în braţe pe Mickey Mouse. Îmi amintesc cum noaptea, copil nătâng visam bomboane şi acadele. Ce faci când vezi un căţel plouat? Copil cu faţă de căţel nevinovat. Tu nu eşti căţel, căţeii sunt drăguţi. Cu Mickey Mouse în braţe. Era cât mine. Să-mi fie viaţa dulce sărut, copilăria ce-ţi e? Vorbesc acum din perspectiva frustratului. M-am îndrăgostit ca nebunul, legat la ochi într-un februarie.De ce îţi zic eu toate astea ? Legat la ochi, ca prima dată. Nebuneşte. Mai fusesem îndrăgostit dar eram prea mic ca să-mi dau seama că iubesc, pe atunci.Eu ce iubesc, acum? 8 iunie 2008. De ce iubesc? Eu n-am uitat. Nenea Twain zicea că el când era mai tânăr, putea să-şi amintească orice, indiferent dacă se întampla sau nu. Nenea spunea minciuni? De care, minciuni gogonate? Cine minte mai mult, femeia sau bărbatul?

     Femeile ce cer mereu? Fidelitate. Bărbaţii ce cer?

Toată lumea spune cu tărie pe buze că are o iubire a vieţii şi că o regretă. Dacă viaţa i-a oferit iubirea vieţii de ce vrea să o piardă ca apoi să regrete? Ovidiu, Ovidelu, Ovidică, Oviduţu, băiat, băieţel, frumuşel frustrat. Eu ce regret? Asta e filosofie de doi lei şi un ban. Nu pricep nimic. Poate că nu mă străduiesc destul. Lumea mea e plină de neni şi tanti. Nenea Stănescu zicea aşa: “Tristeţea mea aude nenăscuţii câini/pe nenăscuţii oameni cum îi latră”.Adică eu om, cu părere aproape perfectă despre mine să latru un câine ca să mă arăt imperfect? Altădată ziceam că iubesc când îmi iubeşti imperfecţiunile dar tind să cred că sunt perfect. Am început să iubesc a mă minţi. Serotonină sau minciună? Ce fac, deschid fabrică de minciuni ca să-mi livrez serotonină?

 

Ce faci ? / Ascult muzică.

                            

        Ce să mă mai fac? Dumnezeule .. Cum mă suport pe mine însumi?

Băieţii joacă ping-pong, pong-ping, telefonul îmi sună ring-rang, rang-ring şi ceasul bate tic-tac, tac-tic ca să bat eu tica-taca cu furculiţa în farfurie. Azi nu mi-e foame. Ce vreau şi ce nu vreau?

Muzica să-mi lingă sufletul, să sparg baloane la petrecere, să cânt cu bucurie la mulţi ani, să beau şampanie din cupă, să mă săruţi, să nu mă săruţi ca să mă enervez, eu să scriu azi prost şi incorect gramatical.

Şampania îi fericeşte pe întristaţi. Eu clovn, tu un balon. Eu sunt balonul cu pălăria cea mare şi colorată pe cap. Ce mă fericeşte cel mai mult pe mine? Descoper pe zi ce trece că îmbătrânesc, mă descopăr din ce în ce mai urât, imperfect, mult prea defect, stângaci. Ce lucru mai frumos decât să descopăr lucruri frumoase, frumuseţi, lucruri simple, lucruri mărunte. Ziua de azi e o cale către a pierde ziua de mâine. Niciodată nu câştig, mereu pierd.

Holografice raze ne îmbată cu gânduri. E piesa lui 96′. Noi credem că ne simtem bine. Şi fetele se simte bine. Ştiu eu. 

Mă plimb aleator pe potecă, spre pădure să vânez cu ochii de pisică lilieci şi să ascult melodiosul buhuhuhu din copacul cu ochii de cristal.Ochi strălucitori. Sunt singur ca noaptea. Sunt doar eu şi noaptea. Dum dum, muzica mă cheamă înapoi. Sparg seminţe ţac ţac şi fluier ca un ciobănaş când îl aud pe Bob(y). Sunt ciobănaşul care s-a pierdut de turmă.Iar m-am îmbătat cu gânduri.

Devorez baloane divers colorate şi confeti. Îmi spăl ochii cu şampanie pentru copii. Dumnezeule..

De aia

Scriu cu picături de cerneală, în călimară picur din pană când sunt în pană de idei şi pe foaie când ploaia îmi picură în cap gânduri efemere.Când scriu prea prost, când zic prea multe, când sunt tâmpit şi când sunt banal fulgerul mă trasneşte, vezi cazul de faţă. Sursa fumează trabucuri cubaneze, eu bat o palma cu Fidel Castro, precum tata cu Chupeta şi procesorul e în stare de vomă.

D-aia nu fumez eu, d-aia nu mă trasneşte fulgerul pe mine, ci bunurile-mi, d-aia nu tremur acum cu pana în mana.Pana din gândul meu picurat înjură, foia se automototoleşte şi nu vrea picurată.Nu mă lasă să scriu până nu simte pe corpul ei fin ceva genial.Scriu tâmpenii.

Ploaia mitraliază şi eu n-am umbrelă că umbrela a fost făcută pentru soare.Dacă Icar avea umbrelă intra in nucleu.Iar m-a trăsnit, nu pe mine ci pe televizor.Sunt fericit, îngrop televiziunea şi citesc o carte.A vrut să mă percuteze pe mine, iar eu, subit las pana din mână căci sunt conştient cât de prost scriu.A vrut!! A vrut! Daaa chiar a vrut şi strig precum nebunul care vede OZN-uri.

Sunt tipul care nu e gentleman şi ii place să se plângă ” ce urât sunt, ce prost scriu, ce dobitoc sunt” şi prefera să audă ” nu eşti urât, nu scrii prost, nu eşti dobitoc”. Un prost scrie un post.

Imaginează-ţi o peşteră, un scaun, o funie, stalactite, stalagmite.Te-au legat că erai împotriva regimului! D-aia profu’ zice “d-aia rămâi corigent”, că eşti împotrivă, d’aia eu zic d’aia că sunt împotriva mea. Mă picură pe nas, o stalactită, nu stau pe scaun, stau ca lotusul călugar şi mă joc cu cele mai uzitate cuvinte.D’aia sunt prost, d’aia sunt nebun. Înnebunesc că mă picură pe nas o stalactită şi mă înţeapă în spate o stalagmită şi cât de deştepţi erau chinezii.D’aia înnebuneau spionii.

D’aia ploaia mă înnebuneşte şi d’aia eu repet obsesiv “d’aia” că-nnebunesc, că sunt nebun de mult, dar acu ai dovada.

D’aia mă plimb acu “pe centru”  şi visez extratereştrii.Ei o să ne toace, ei!! Uite , uite.. Vin americanii!!

Scoală Ştefane din morţi, mitraliază-i pe toţi.E plin de hoţi şi ce-ai să faci tu fără roţi?

Toţi ţin izmenele pe sub chiloţi.Superman de Cetatea de Scaun, super antiamerican…

Pana e xonofobă..da da.Ea şi cu nebunul caminant.

Telefonul nebun(i)ei

O tanti: Alo, cu trenul de Iaşi te rog!

Eu: Cu centrala? Trenul de Iaşi plecat de unde?

O tanti: De la Iaşi! Da’ te grăbeşti un pic?

Eu: Tanti? Deci cu spitalul de la Iaşi? Sunteţi nebună da? Trimit ambulanţa imediat.

 

Viaţă obosită

Viaţa asta e obosită, e obosită rău si mă oboseşte şi pe mine . Mă oboseşte să pierd timp, mă oboseşte că-mi fură timp şi mă oboseşte că e atât obosită.A obosit şi viaţa.Ce sec.Nu mai vreau la oraş, mă plictiseşte aglomeraţia.Te-ai uitat vreodată în jur în timp ce mergi la serviciu, în timp ce mesteci arogant o gumă , în timp ce mănânci 15 hamburgeri la Mc Donalds?Ai văzut cât de plictisiţi, cât de obosiţi,cât de frapaţi şi cât de monotoni putem fi noi oamenii?Să trăiesc îmi ia timp, să trăiesc în lumea asta îmi  ia bani,  dar să mor mi-ar lua o infinitate.E prea mult, mult prea mult. Mai merg o zi cu metroul , mai dau unui cerşetor un leu, mai văd o zi aceleaşi feţe, mai dau un şut unui gunoi să nu mă-mpiedic , să mă mai obosesc o zi şi înc-o zi. O viaţă obosită. Televizorul se aprinde, pasiunea se stinge. E o nouă zi, aceiaşi viaţă.E plin de bălţi. Îmi place să ies din casă să plec, să plec fără să  spun cuiva unde mă duc, să mă întorc târziu şi ţie să nu-ţi pese.E extraordinar sentimentul.Nu te doare nimic, nu ştii nimic de nimeni, nimănui nu-i pasă de tine.Doar tu şi strada şi strada cu bucuriile şi tristetile ei.Copii la joacă , cartiere parcă distruse de oboseală, de timp, de indiferenţă si multe multe gunoaie. Şi tu poţi fi gunoi. Chiar şi eu sunt un gunoi. Soare acoperit de nori şi multe bălţi.A plouat puternic aseară. Câte doi tineri se plimba prin cartierul distrus. Nu e Tel Aviv, e Suceava.Nu e ghettou, e cartier  muncitoresc ceauşist.Stau toţi cu mâinile în şolduri şi te privesc cu o durere urlătoare.Ceva zbiară. Îţi piere şi sentimentul extraordinar de libertate pe care l-ai avut. Te simţi prizonierul gropilor.Ce sec am devenit. Am uitat şi să vorbesc , am uitat să mai amuz lumea, am rămas fără idei.Mă uit la mine, mă ascult , mă citesc si nu mă înţeleg.Nici măcar eu nu mă înţeleg.Sunt sec ca o stafidă. Un copil mi-a cerut o ţigară.I-a dat-o lu’ ta’su şi ta’su  m-a salutat în semn de respect. Un câine în trei picioare îmi linge tenişii chinezeşti.Lui nu ii  mai dau   ţigare.El e virgin de lumea vicioasă. Nu ii dau nimic că e cu gaşca.Ce viaţă obosită.

Despre seductie

Soare puternic.Praf si prostie in aer.

Ceva din mine tinea neaparat sa trec pe la librarie.Soare puternic. Un colt mort,un colt cu carti noi,un colt plin de praf.Un batran ,zacea prafuit.Vorbea “Despre seductie”.Titlul,lipsit  sau nu de stereotipie,chiar m-a atras.M-a  sedus.E soare puternic.

Am cazut imediat pe ganduri.Cum poate un batran sa scrie despre seductie?Adica, o avea el talent,o fi trait el in anii 70′,80′ ,o fi avand multe femei.L-o fi cunoscut Elvis Presley.O fi fost vreun Gigolo de 700$(cum mai vad scris pe spatele unora) .O fi aratat trasnet in tinerete,o fi facut el cate si mai cate,dar nu-l cred in stare sa scrie  “despre seductie”.Un tip care scrie chiar mai prost decat Cartarescu ,mai prost si decat Patapievici,scrie “Despre seductie”,si incearca sa fie si “rafinat”.Tipul probabil..”ete-l in imagine”(cum zice domn’ Mircea Badea)

o fi arata “bine” dezbracat,de are o putere asa mare de seductie.Pufnesc in ras. E praf.

Tipul zice in cartea lui ca e”Vai de cei care n-au apucat sa fie niciodata sedusi!”.E vai de tine nene.Si daca Don Juan  si Casanova nu-si merita numele de seducatori,ma gandesc ca tu sigur ti-l meriti.O fi nenisor asta  un tip talentat, dar ma frapeaza contradictia (de atitudine) intre ceea ce scrie si ceea ce face in viata reala.

Ok,o sa zici ca nu conteaza ce face tipul in viata reala.Da’ tu vorbesti ca si cum ai sti totul.Si toti astia mari,pe care ii stii,toti marii scriitori au fost niste”freaca bursucul”.Au fost niste frustrati.Si omul scrie cel mai bine atunci cand e frustrat,cand e beat,cand il doare ceva.E soare si praf.

In scurt timp m-am convins.E soare si praf.E praf si prostie in aer.E praf si prostie in coltul acela.Si tipul cu cartea ramane in praf.Ramane in colt de prostie.

Nene’,esti un batran senil.