Archive for the ‘Pasiune’ Category

h1

Tweetofobia

aprilie 10, 2008

Povestea începe de la puiul cel mic de pe Cartoon Network.De mic eram îndrăgostit de puiul cel mic, îl uram pe motanul înfometat.D’aia nu i-am reţinut nici numele.

Bizar,  bazar, fac inventar de gânduri. Trag linie şi văd profit, eu nu profit de nimeni, profitul profită de mine şi-mi aduce mie profit chiar fără să profit.Ea zice că o urăsc, ea zice că’s prefăcut.Mă prefac uneori că nu te iubesc, că te iubesc prea mult şi ce e prea mult strică şi nici nu vreau să stric nimic.

Ea crede că eu sunt tweetofobist.Sunt tweeto-ceva, sunt tweeto-pshihomanist, tweetopshicomaniac,tweetomaniac.

Ea e o manie. Mă obsedează lucrurile din camera ei.Pentru unele lucruri am o fobie, doar pentru ea port o manie.Aş putea deschide un talcioc. Haine in culori roz, verde, roşu, galben, auriu, argintiu, albastru, nuanţe şi nuanţe, papuci cu toc şi fără toc, curele, farduri,rujuri, pudre, parfumuri şi colonii, multe cărţi aruncate la întâmplare, cărţi necitite, cărţi de joc, un Popă de inimă fără inimă, o brichetă , o sticlă de vin roşu şi o frază tâmpită, incoerentă, incorectă, scrisă la lumânare, cu unghiile lui Arghezi, toate aruncate şi amestecate mai rău decât gândurile din mintea mea, de toate găseşti.

M-am tot gândit la brichetă şi nu-mi găsesc răspuns, ea nu fumează, eu nu mi-am uitat niciodată brichetele la ea şi apoi ea nu-mi dă voie să fumez în casă.Şi la sticla de vin m-am gândit, m-am gândit bine şi mi-am tras o palmă peste faţă. Credeam că trecuse ziua ei dar ziua ei e luna viitoare.Mă păcălise ea, d’aia eram confuz.Dar totuşi mă frapează puternic doua obiecte, bizare, bizbazare, bizbanale.Asta da fobie! Nu suport să văd lucruri care nu-i aparţin la ea.Dacă mi-ar fi aparţinut, i-ar fi aparţinut.Ea stă împrăştiată printre lucruri, ca o copilă firavă, suavă. Asta da manie.

Îmi zic “bien mon amour”, dar faci inventar? Dacă nu faci tu, fac eu, deci spune-mi bricheta, te-ai apucat de fumat, ai sărbatorit, ai cearcăne? Lasă fraza aşa.N-o corecta.Mai vreau să scriu o frază tâmpită, să par cât mai tâmpit când întreb tâmpenii.

Eu, în ochi ură, fobie, ea în ochi căldură percutantă, manie.

Îmi zice “Mon amour, nu lua de seamă, le-am luat pentru prăvălie”.

Dar bine, de ce doar una brichetă, una sticlă vin, vin roşu.Ea dă televizorul pe Cartoon Network.E Tweety în ecran.

Iar zice..” Vezi mon amour..vezi? vara ne dezbracă pe toţi”..

Închis pentru inventar.

h1

În dormitor..

aprilie 2, 2008

Televizorul se stinge, pasiunea se aprinde.
Socru’mi bate la uşă şi eu ii deschid în papuci de casă, care  abia mai răsuflă.Sunt transpiraţi, sunt obosiţi, sunt goi.
Beau zeamă de cuvinte amestecate cu orgoliu de bărbaţi puternici.Sorb orgoliu de dame de pică şi gemete de căprioară si mă trezeşte din vis sforăitul câinelui ce doarme ca un om beat.
Sorb silenţios.Sunt silenţios ca un rechin ciocan.Sorb zgomotos.Sunt puternic ca un rechin ciocan.Sunt în delir.Abuzez de delir, precum abuzezi tu de heroină şi mexicanul de mescalină.
Sorb din cocktail.Socrul nu zice nimic.Sorb dintr-un cocktail pregătit de carnaval.E viu, e rece, e cald, e colorat, e alb, e negru.Nu e.Bâldâbâc.L-am înnecat pe Nemo în pahar.
Socrul îmi trage o palmă.Tată, permite-mi a-ţi spune tată.Nu eu l-am omorât pe Nemo. Pisica l-a mâncat, nu vezi că nu e?Îl vezi?
Uite că nu e.
Dorm silenţios şi folosesc cuvinte puţine.
“Carevasăzică , ţi-o fi luat careva minţile şi facultăţile care-ţi lipsesc.Şi mă gândesc că le aveai şi unde’s că nu’s?”

Brusc macul îşi pierde efectul, aud ca printr-un vis.Visez şi vorbesc mult.
Tată, permiteţi-mi a vă zice tată.Încă o palmă, iar eu râd prosteşte şi-mi iau  proteza sărită tocmai în acvariu.Constat, că am îmbătrânit, constat că sunt într-un delir, constat că fără apă delirez.E ca un drog, precum macul, precum Cola, precum ea.Mi-e sete.Bag capul în acvariu.În tot acest timp el mă priveşte, mă izbeşte, mă trage mustaţă.”Tată, permiteţi-mi..Stimate socru, pe Nemo l-a mâncat pisica, vă jur”.Trage pisica de coadă, nu pe mine de mustaţă.

Îmi mai iau o palmă şi înc-o palmă .

Nene, mă scuzaţi, hmm, domnişoara, ştiţi..mă aşteaptă..începe meciul..

El pleacă, trânteşte uşa , cât pe ce să crape acvariul.Nemo nu e, strig Nemo şi Nemo şi nu-i.Băi Nemo, ieşi de sub pat.Nemo tot nu-i.Ea cântă la pian, şi pisica râgâie.Câinele doarme ca un om beat, papucii s-au îmbrăcat între timp, fata a plecat.

Vezi Nemo..vezi ce-mi faci?